Litiaza biliara ( calculi biliari)

Litiaza biliara este o afectiune ce consta in prezenta calculilor in vezica biliara. Vezica biliara (colecistul sau "fierea" populara) este un sac de mici dimensiuni, pozitionat imediat sub ficat. Are rolul de a depozita bila secretata de ficat. Bila ajuta la digestia grasimilor si este eliminata din vezica biliara in intestinul subtire, prin intermediul unor canale, cai biliare.
 

Litiaza biliara este mai frecventa la femei decat la barbati. Explicatia poate consta in faptul ca hormonii estrogeni determina cresterea secretiei de colesterol, iar progesteronul favorizeaza staza biliara.
 

Riscul de aparitie a calculilor biliari creste odata cu varsta. Incidenta litiazei biliare creste cu 1 -3% pe an. Peste 70 ani, intre 10 si 15% din barbati sunt afectati, comparativ cu 25 -30% femei. La copii, prezenta calculilor este asociata cu anomalii congenitale, malformatii biliare sau afectiuni.
 

Colesterolul, cea mai frecventa componenta a calculilor biliari este insolubil in apa, fiind solubilizat in bila cu ajutorul miceliilor saruri (fosfolipide) sau al veziculelor fosfolipidice. Suprasaturarea cu colesterol a bilei este o conditie necesara, dar nu singura, pentru aparitia calculilor biliari. Factorul critic pentru initierea formarii calculilor este aparitia cristalelor monohidrat de colesterol, nucleul viitorului calcul pe care se vor depune ulterior sarurile biliare si calciul. O anomalie asociata a functiei motorii a vezicii biliare care duce la staza constituie o conditie importanta in procesul de litogeneza (producere a calculilor).
 

Cauze

Calculii biliari apar atunci cand colesterolul si substantele constituente ale bilei cristalizeaza, formand calculi duri in vezica biliara. Marea majoritate a medicilor considera ca inclusiv calculii de dimensiuni microscopice pot determina aparitia simptomelor. Acesti calculi de mici dimensiuni pot duce la formarea unui sediment denumit "namol biliar", care poate fi adesea evidentiat la examinarea ecografica abdominala.
 

Factori de risc

• Sexul feminin – incidenta litiazei biliare este de 2 -3 ori mai mare la femei decat la barbati. Cauza este considerata a fi reprezentata de hormonii estrogeni care provoaca o crestere a nivelului de colesterol in bila.
• Multiparitatea – femeile care au avut mai multe sarcini prezinta un risc sporit de litiaza biliara, datorita cresterii nivelului de estrogeni in timpul sarcinii. Cu cat femeia a avut mai multe sarcini, cu atat riscurile de litiaza biliara sunt mai mari.
• Varsta - incidenta litiazei biliare creste cu 1 -3% pe an.
• Obezitatea este un factor de risc major pentru litiaza biliara
• Unele boli gastrointestinale – boala Crohn si colita ulcerativa
• Scaderea rapida in greutate – conform unui studiu, adoptarea unui regim hipocaloric (cca 800 calorii pe zi) duce la formarea calculilor biliari la 10% - 25% persoane. O treime din acesti calculi sunt asimptomatici, adica nu antreneaza o criza de colica hepatica.
• Postul alimentar – atunci cand vezica biliara este putin solicitata pe perioade lungi de timp, ea nu se goleste cu regularitate, iar stagnarea bilei poate antrena formarea calculilor.
• Alimentatia bogata in zaharuri simple, in grasimi si in calorii – acest comportament alimentar este o cauza de obezitate, care este un factor de risc important pentru formarea calculilor biliari.
• Luarea de estrogeni – terapia hormonala la menopauza si luarea de contraceptive orale cresc nivelul de colesterol in bila.
• Sedentarismul – un studiu a demonstrat ca lipsa activitatii fizice este un factor de risc important. Conform acestui studiu, barbatii de 65 ani care se uita la televizor mai mult de 40 ore pe saptamana sunt de 3 ori mai supusi riscului de formare a calculilor biliari decat cei care urmaresc mai putin de 6 ore pe saptamana.
• Luarea unor medicamente ce scad nivelul de colesterol sangvin – acestea cresc cantitatea de colesterol in bila

Simptome

O mare parte dintre pacienti raman asimptomatici perioade lungi de timp, uneori toata viata, descoperirea afectiunii fiind absolut intamplatoare la un examen ecografic sau radiologic abdominal.
 

Pana la 30% dinte indivizii cu litiaza biliara resimt durere ce merge spre stanga abdomenului si cresterea amilazelor sangvine. Reprezinta o urgenta medicala!
 

Diagnostic

Litiaza biliara este suspectata la pacientii cu colici biliare. Rezultatele testelor de laborator sunt normale atat la pacientii asimptomatici, cat si la pacientii cu colica biliara necomplicata. In general, ele nu sunt necesare decat in cazul unei suspiciuni de colecistita. Cresterea numarului de leucocite paote indica o colecistita sau un alt proces infectios. Totusi, la o treime din pacientii cu colecistita nu prezinta hiperleucocitoza (cresterea numarului de globule albe).
 

Un nivel crescut de transaminaze indica o suferinta hepatica, in timp ce hiperbilirubinemia si nivelul marit de fosfataza alcalina sunt dovezi ale obstruarii canalului coledoc.
 

Ecografia abdominala este metoda de electie pentru diagnosticul litiazei biliare. Examenul CT, RMN sau colecistografia orala sunt alte posibilitati de a diagnostica litiaza biliara. Ecografia endoscopica poate detecta calculi biliari de mici dimensiuni (< 3 mm) si este uneori utilizata cand rezultatele celorlalte examene nu sunt concludente.
 

Calculii biliari asimptomatici sunt deseori depistati in mod accidental, in timpul analizelor de rutina, sau efectuate pentru alte afectiuni.

In conditiile in care litiaza biliara nu determina aparitia durerii si a altor simptome, nu este necesara instituirea uni tratament. Numai 1% pana la 4% dintre indivizii ce prezinta calculi biliari dezvolta simptome in fiecare an.

In anumite situatii, medicii pot recoamnda tratamentul chirurgical pentru calculii asimptomatici.
 

In cazul in care litiaza biliara este simptomatica, decizia de tratament trebuie luata impreuna cu medicul curant. Cea mai buna solutie poate fi expectativa vigilenta pentru a se observa daca simptomele se remit de la sine.

Este de preferat ca decizia de tratament chirurgical sa fie luata dupa aparitia unui al doilea acces de colica biliara. Expectativa vigilenta se poate dovedi cea mai buna alegere in urmatoarele conditii:

 

• primul episod de durere moderata pana la severa sau alte simptome. De obicei, simptomele nu reapar dupa indepartarea vezicii biliare. Intr-un numar redus de cazuri, tratamentul chirurgical este efectuat pentru prevenirea aparitiei complicatiilor litiazei biliare.Tratamentul chirurgical laparoscopic este adesea cea mai buna metoda pentru indepartarea vezicii biliare. Interventia chirurgicala pe abdomen deschis presupune o perioade de convalescenta mai lunga si este mai dureroasa. Interventia laparoscopica este cel mai frecvent tip de interventie chirurgicala efectuata pentru indepartarea vezicii biliare. Interventia pe abdomen deschis poate fi efectuata in cazul in care laparoscopia nu este o optiune. Marea majoritate a interventiilor chirurgicale pe abdomen deschis sunt efectuate dupa ce s-a incercat efectuarea unei colecistectomii laparoscopice. Interventia pe abdomen deschis poate fi considerata o alegere mai buna daca sangele nu se coaguleaza normal, anatomia zonei vezicii biliare nu este normala sau exista foarte multe cicatrici de la interventiile chirurgicale anterioare. Aproximativ 15% dintre persoanele cu litiaza biliara simptomatica prezinta, de asemenea, calculi la nivelul ductului biliar comun. Calculii de la nivelul canalului biliar comun (coledocolitiaza) pot duce la apartia unor complicatii amenintatoare de viata, astfel ca ei trebuie indepartati daca sunt descoperiti in timpul interventiei chirurgicale pentru indepartarea vezicii biliare. Calculii biliari pot fi indepartati inainte de interventia chirurgicala folosind colangiopancreatografia endoscopica retrograda (ERCP).
• recuperarea este mult mai rapida si mai putin dureroasa dupa interventia laparoscopica decat dupa cea efectuata pe abdomen deschis
• perioada de spitalizare dupa interventia laparoscopica este mai redusa decat cea pentru interventia efectuata pe abdomen deschis; pacientii sunt de obicei externati in aceeasi zi sau dupa o zi de spitalizare in comparatie cu 2 pana la 4 zile pentru cei cu interventie pe abdomen deschis.
• perioada de timp pana la reluarea activitatilor cotidiene, inclusiv revenirea la serviciu, este mai scurta dupa interventia chirurgicala (7 pana la 10 zile comparativ cu 4 pana la 6 saptamani in cazul interventiei pe abdomen deschis).

Intr-un tip nou de interventie laparoscopica, mini-laparoscopia, se utilizeaza instrumente cu un diametru foarte mic. In studiile preliminare, acest tip de interventie pare sigur, se asociaza cu un nivel scazut de durere, este urmata de o perioada mai redusa de recuperare si lasa in urma cicatrici de dimensiuni mai mici decat colecistectomia laparoscopica traditionala. Expertii lucreaza in continuare pentru dezvoltarea acestei metode de tratament.

Sindromul postcolecistectomie - inseamna ca dupa operatia de colecist raman sau reapar dupa un timp aceleasi dureri care erau puse inainte pe seama calculilor. Acest lucru poate apare din mai multe motive:

• fie a ramas dupa operatie o tulburare functionala la nivelul cailor biliare
• fie s-a declansat o patologie functionala digestiva gen boala de reflux sau intestin iritabil
• fie au aparut alte boli gastrointestinale (de pancreas, de cai biliare) ce produc aceasta durere

Desigur, pentru a vedea care este cauza exacta trebuie facute investigatii mai complexe decat ecografia abdominala
 

Alte tratamente

Alte optiuni terapeutice pentru litiaza biliara nu sunt disponibile pe scara larga. Nu se cunosc multe detalii in ceea ce priveste eficienta lor si impactul pe termen lung comparativ cu tratamentul chirurgical.
 

Daca la nivelul canalului biliar comun sunt descoperiti calculi biliari inainte sau in timpul interventiei chirurgicale pentru indepartarea vezicii biliare, un medic specialist gastroenterolog poate efectua o colangiopancreatografie endoscopica rtrograda (ERCP). ERCP-ul permite vizualizare calculilor. In cazul anumitor pacienti la care nu se poate efectua o interventie chirurgicala, ERCP-ul poate fi insotit de o alta procedura medicala, numita sfincterotomie endoscopica, ce permite pasajul mai usor de la nivelul canalului biliar a calculilor biliari.
 

Alte optiuni terapeutice pentru litiaza biliara includ:

• Litotritia. Aceasta metoda terapeutica presupune utilizarea ultrasunetelor pentru spargerea calculilor biliari. Poate fi utilizata singura sau in asociere cu medicatia bazata pe acizi biliari. Metoda, care astazi este rar folosita, a fos utilizata in cazul persoanelor ce prezinta o inflamatie cronica a vezicii biliare si care nu sunt suficient de puternici pentru a suporta o interventie chirurgicala; totusi, nu este indicata in tratamentul colecistitei acute.
• Colecistostomie percutana. Acest procedeu poate duce la indepartarea temporara a simptomatologiei in cazul unei vezici biliare inflamate pana cand ERCP-ul sau interventia chirurgicala pot fi efectuate. Aceasta procedura presupune plasarea unui tub de dren prin peretele abdominal pana la nivelul vezicii biliare. Aceasta interventie este efectuata uneori pentru cei ce nu sunt apti pentru o interventie chirurgicala.

Alte terapii pentru calculii de la nivelul canalului biliar comun includ:

• Colangiopancreatografia endoscopica retrograda (ERCP) asociata cu sfincterotomie. Investigatia presupune manevrarea de catre medic a unui tub flexibil ce prezinta atasat o camera de luat vederi, numit endoscop, de-a lungul esofagului si al stomacului pana la nivelul canalelor ce dreneaza ficatul si vezica biliara. Daca la nivelul canalului biliar comun se gaseste un calcul, acesta poate fi uneori indepartat cu ajutorul endoscopului. Medicul largeste deschizatura canalului biliar de la nivelul intestinului si indeparteaza calculului cu ajutorul unui cos mic. In conditiile in care tratamentul chirurgical de indepartare a vezicii biliare previne reaparitia calcullilor biliari, ERCP-ul este de obicei cea mai buna optiune calculii aflati la nivelul canalelor biliare. Totusi, aceasta metoda de tratament poate fi folosita si la pacientii ce nu sunt apti pentru o interventie chirurgicala.
• Litotritia si colecistostomia sunt utilizate rar in tratamentul litiazei biliare si sunt mai putin eficiente decat tratamentul chirurgical in prevenirea simptomelor determinate de litiaza biliara. Este necesara o evaluare impreuna cu medicul a riscurilor, costurior si eficientei acestor terapii folosite destul de rar. Atunci cand vezica biliara nu este indepartata, asa cum se intampla in tratamentele nonchirurgicale, recurenta calculilor biliari este de 30% pana la 50% in 5 ani.

Tratamente naturiste

Pentru a preveni formarea calculilor biliari, dar si pentru a favoriza eliminarea lor poti apela la ceaiurile din plante cu actiune coleretica (stimuleaza faciliteaza activitatea veziculei biliare) si colagoga (stimuleaza eliminarea bilei).

• Brusturele stimuleaza functiile hepato-biliare. Se pun 1-2 lingurite de radacina maruntita la un litru de apa clocotita, se fierb timp de doua minute, apoi se acopera vasul si se lasa la infuzat 15 minute. Ceaiul se bea caldut, in decursul unei zile.
• Papadia este un remediu eficient impotriva constipatiei, insuficientei biliare, colecistitei. Infuzia se prepara cu o lingurita de planta uscata la 200 ml apa clocotita, se acopera 10 minute. Se beau doua-trei cani pe zi, dupa mesele principale.
• Rozmarinul este, de asemenea, util in dischinezia biliara. Se foloseste sub forma de infuzie: o lingurita de planta la 200 ml apa clocotita, se acopera si se lasa sa infuzeze timp de 10 minute, dupa care se strecoara. Ceaiul se bea caldut, cate doua-trei cani pe zi.
• Cicoarea are efect colagog, coleretic si depurativ. Este de ajutor in colecistita, constipatie, hepatita cronica. O lingurita de radacina de cicoare sau de frunze taiate marunt (sau un amestec din acestea doua) se pune in 250 ml apa clocotita si se lasa sa infuzeze 10 minute. Se beau doua-trei cani de ceai pe zi, inaintea meselor principale.
• Anghinarea are efect colagog, coleretic si antimicrobian. Se utilizeaza infuzia preparata din doua lingurite de planta la 300 ml apa in clocot. Se indulceste cu miere de albine si se beau cate 100 ml de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. In acelasi mod se poate prepara infuzia din frasin, care are si efect antiinflamator. Din ceaiul de frasin se bea o jumatate de pahar de trei pe zi, dupa mesele principale.
• Se amesteca radacina de papadie (10 g), flori de musetel (10 g) si sunatoare (40 g). Se pun doua lingurite din acest amestec in 300 ml apa fiarta, se lasa vasul acoperit 10 minute, apoi se strecoara. Se beau doua cesti de ceai pe zi, pe stomacul gol.
• Pentru eliminarea calculilor biliari se poate urma o cura de 6 saptamani cu suc de ridiche neagra: se beau dimineata, pe stomacul gol, 100 ml suc proaspat, cantitate care se creste progresiv pe parcursul a trei saptamani, pana se ajunge la 400 ml pe zi (se creste cu 100 ml pe saptamana). Urmatoarele trei saptamani cantitatea de suc consumata zilnic se scade treptat, pana se ajunge din nou la 100 ml.

Masuri igienice:

• mese la ore fixe, cu mestecarea alimentelor in gura cat mai bine si cat mai mult timp;w
• evitarea meselor copioase, a maionezei, a grasimilor animale, a preparatelor cu oua, a bauturilor alcoolice;
• interzicerea consumului de lichide in timpul mesei;
• combaterea obezitatii si a sedentarismului.

Alimente interzise: carne de porc, de gasca, de rata, de oaie, de miel, peste gras, afumaturi, conserve, branzeturi grase si fermentate, oua tari sau prajite, paine neagra, paine proaspata, legume crude care contin multa celuloza (varza, praz, fasole), mustar, cafea, ceai, bauturi alcoolice, nuci, alune, creme cu unt, ciocolata, piper etc.
 

Leacuri la indemana oricui

• aplicatii calde pe zona vezicii biliare cu un saculet care contine floare de papadie si musetel;
• aplicatii cu bitter suedez, dupa ce locul a fost uns cu unguent de galbenele
• seara, la ora 19.00 se bea 50 ml de ulei de masline, amestecat cu zeama de la o jumatate de lamaie. O ora stati intinsi pe partea dreapta, dupa care trebuie sa va ridicati.
• cura cu suc de orz verde
• cura cu aloe
• bai calde de sezut cu rostopasca si flori de fan dupa care se recomanda repaus.