Problemele de vedere pot apărea la orice vârstă și nu sunt întotdeauna observate de copil. În primii ani de viață, depistarea la timp a unei probleme oftalmologice este importantă pentru dezvoltarea corectă a vederii.
Bîlba Rodica
– medic oftalmolog, oftalmolog pediatru, doctor în științe medicale
Coșula Cristina
– medic oftalmolog
Copilul se poate adapta unei vederi mai slabe și poate să nu spună că are o problemă. De aceea, unele afecțiuni pot fi observate doar în timpul unei examinări oftalmologice.
Un aspect important este verificarea celor doi ochi separat. Dacă un ochi vede mai slab decât celălalt, dezvoltarea vederii poate fi afectată.
Depistarea situațiilor în care vederea unui ochi se dezvoltă mai slab decât a celuilalt.
Verificarea alinierii ochilor și identificarea deviației unui ochi, chiar și atunci când aceasta apare doar în anumite situații.
Identificarea unei diferențe importante între dioptriile celor doi ochi, care poate influența dezvoltarea vederii.
Depistarea miopiei și urmărirea evoluției acesteia pe măsură ce copilul crește.
Identificarea problemelor de refracție care pot afecta vederea copilului.
Evaluarea modului în care cei doi ochi lucrează împreună.
Copilul nu trebuie să știe să citească sau să poată descrie exact ce vede pentru a putea fi evaluat. Metodele de testare sunt adaptate vârstei și capacității copilului de a participa la examinare.
Test nonverbal, utilizat pentru evaluarea vederii la copiii mici, inclusiv atunci când copilul nu poate răspunde prin citirea simbolurilor.
Permite o evaluare rapidă a refracției ambilor ochi și poate identifica factori de risc pentru probleme de vedere la copiii mici.
Uneori, copilul nu spune că vede neclar. Părinții pot observa anumite comportamente care justifică o evaluare oftalmologică:
Evaluarea oftalmologică este importantă în special atunci când există semne de vedere neclară, deviație oculară, diferențe între cei doi ochi sau antecedente familiale de probleme oftalmologice.
La copiii cu o problemă deja depistată, controalele periodice permit urmărirea evoluției vederii și ajustarea recomandărilor în funcție de dezvoltarea copilului.
Metodele de evaluare diferă în funcție de vârsta copilului și de capacitatea acestuia de a coopera. Medicul stabilește ce este necesar pentru fiecare copil, fără a efectua automat toate testele disponibile.