Ciroza hepatica

Din punct de vedere histologic, ciroza este definita prin prezenta fibrozei extensive si a nodulilor regenerative. Desi afectiunea este adesea silentioasa, suspecta uneori numai pe baza biochimiei serice sau a studiilor imagistice hepatice, ea se caracterizeaza prin icter, retentive lichidiana, topire musculara, coagulopatie, alterarea starii de constienta (encefalopatie hepatica) si hemoragii gastrointestinale fulminante.

 

Semne si simptome:

  • Ciroza asimptomatica:
    • Modificari cutanate care include stelute vasculare, xantoame, hiperpigmentare, echimoze
    • Posibil circulatie colaterala abdominala
    • Ficat cu consistenta dura, hepatomegalie, splenomegalie
       
  • Insuficienta hepatica difuza:
    • Oboseala la eforturi minime
    • Anorexie, scaderea in greutate
    • Slabiciune, stare generala alterata
    • Senzatie de presiune sau sensibilitate in cadranul superior drept al abdomenului
    • Absenta menstruatiilor sau menstre neregulate
    • Scaderea interesului sexual si alterarea performantei sexual
    • Icter, urina de culoare inchisa
    • Edeme gambiere si/sau distensie abdominal
    • Echimoze, hemoragii anormale
    • Hepatomegalie
    • Episoade de confuzie, asterixis (flapping tremor)
    • Hematemeza sau melena
    • Stelute vasculare
    • Eritem palmar
       
  • Ciroza de etiologie alcoolica:
    • Cheilita (ragade)
    • Cresterea dimensiunilor parotidei
    • Cecitate nocturna
       
  • Ciroza biliara:
    • Xantelasma
    • Leziuni de scarificare
       
  • Steatohepatita non-alcoolica:
    • Obezitate – indexul masei corporale > 30
       
  • Semne specifice in functie de varsta pacientului – starea de confuzie si asterixis sunt rare sub varsta de 15 ani, si extrem de frecvente dupa 50 ani; icterul este rar sub varsta de 8 ani, si mai frecvent odata cu cresterea varstei.

 

Cauze: leziuni hepatice cronice produse de substante toxice, virusuri, colestaza, sau afectiuni metabolice. Tesutul hepatic normal este inlocuit treptat, lent, de tesut cicatricial, ceea ce scade progresiv fluxul sanguine la nivelul ficatului, care isi pierde astfel functia normala.

 

Factori de risc:

  • Alcoolismul si hepatita virala tip C determina 60% din cazuri
  • Hepatita virala tip B
  • Steatoza hepatica progresiva
  • Steatohepatita non-alcoolica
  • Ciroza biliara
  • Hemocromatoza
  • Cauze mai putin frecvente
    • Boala Wilson, deficitul de alfa -1-antitripsina
    • Medicamente hepatotoxice
    • Insuficienta cardiaca cronica si recurenta
    • Obstructia biliara cronica
    • Colangita sclerozanta
    • Fibroza chistica
    • Boala polichistica sau a telangiectaziilor multiple
    • Boala veno-ocluziva
    • Boala granulomatoasa a ficatului
    • Fibroza portala idiopatica
    • Utilizarea in comun a acelor intravenoase
    • Transfuzii multiple efectuate inainte de anul 1994

 

Tratament – masuri generale:

  • Indepartarea sau ameliorarea cauzei primare daca este posibil
  • Se interzice consumul de alcool
  • Imunizari pentru boala pneumococica, hepatita virala tip A si B, gripa
  • Se verifica medicamentele prescrise, consumul de medicamente eliberate fara prescriptie medicala, aportul alimentar
  • Aport de 1-1,5 grame protein/kg greutate corporala. Se incearca mentinerea unei greutati ideale. Se recomanda aport de multivitamine
  • Masuri specifice:
    • Hemocromatoza – flebotomie pana la normalizarea depozitelor de fier (confirmata de nivelul feritinei serice si de aparitia unei anemii usoare prin deficit de fier). De obicei este necesara indepartarea a 25-150 unitatii de sange.
    • Steatoza hepatica – scadere ponderala, controlul hiperlipemiei, controlul diabetului

 

Prevenire/Evitare:

  • Antibioterapia profilactica se recomanda in procedurile invazive si in hemoragiile gastrointestinal
  • Pacientii cu varice esofagiene pot necesita inhibitori ai pompei protonice

 

Evolutie/Prognostic:

  • Evolutie variabila dupa corectarea cauzei
  • Rata de supravietuire este mai scurta datorita hipertensiunii portale si a complicatiilor acesteia
  • Din momentul diagnosticului cirozei, boala poate evolua asymptomatic intr 5-20 ani. Dupa aparitia complicatiilor, decesul survine in 5 ani in absenta transplantului. Evolutia este mai rapida daca nu poate fi tratata cauza. Dupa transplant, 15% din pacienti mor in primul an, apoi 5% in fiecare din urmatorii ani.
  • Transplant: < 15% din pacientii cu ciroza beneficiaza de transplant datorita dificultatii de a gasi in donator. Transplantul partial de ficat de la donator viu se practica tot mai frecvent.