Aftele bucale sunt ulcere superficiale sau profunde care pot apare oriunde pe mucoasa cavitatii bucale. Sunt cele mai intilnite tipuri de ulcere bucale. Cel putin una din 5 persoane dezvolta afte bucale intrun anumit stadiu al vietii. Femeile sunt afectate mai frecvent decit barbatii. Aftele apar de obicei intre virstele de 10 si 40 de ani. Au un caracter recurent. Perioada de remisiune intre aparitia aftelor poate fi de zile, saptamini, luni sau ani. Aftele vor apare din ce in ce mai rar la virsta adulta.
Aftele se regasesc de obicei pe zonele mobile ale cavitatii bucale, cum ar fi limba sau fata interna a buzelor si obrajilor si la baza gingiilor. Ulcerul incepe ca o umflatura mica rosie si sensibila care da senzatia de arsura pentru intervalul de o zi. Aftele rupte sunt acoperite cu o membrana galbena sau alba si marginite de un halou rosu. In general aceste afte se vindeca in doua saptamini fara cicatrice. Febra este rara iar aftele sunt rar asociate cu alte boli. De obicei o persoana prezinta o singura afta sau citeva in acelasi timp.
Majoritatea persoanelor experimenteaza prima afta in jurul virstei de 10-20 de ani. Copii sub 2 ani pot dezvolta de asemeni conditia patologica. Frecventa recurentei aftelor variaza considerabil. Unele persoane prezinta doar una sau doua episoade pe an, in timp ce altele prezinta serii continue de afte.
Cauza aftelor nu este bine cunoscuta si se presupune a fi multifactoriala. Nu sunt datorate unei bacterii sau unui virus, desi alergia la un anumit tip de bacterie care se gaseste in cavitatea bucala le poate declansa. Pot fi manifestarea unei reactii alergice la anumite alimente. Studiile arata ca aftele pot fi determinate de un sistem imun deficitar care utilizeaza proprii anticorpi pentru a distruge celulele mucoasei bucale. Lipsa unor vitamine si micorelemente poate determina aparitia aftelor. Stressul emotional si trauma locala sau lezarea mucoasei prin periaj, proteze dentare sau alimente fierbinti, fumatul pot toate fi factori predispozanti pentru aparitia aftelor. Alte cauze posibile pentru aftele bucale includ bolile autoimune, perioada menstruatiei.
Nu este nevoie de tratament pentru afetele bucale. Nu exista tratament care sa le previna aparitia sau recurenta. Se pot adopta doar masuri generale care sa includa evitarea alimentelor sarate, care sa irite, evitarea atingerii aftelor cu bauturi sau alimente prin masticatia unilaterala, eliminarea cauzelor posibile care pot sa determine aftele (periajul puternic, aparatele dentare, alimentele fierbinti) . Se pot aplica topice sau spalaturi bucale cu clorhexidina pentru a ameliora durerea si care sa ajute ulcerele sa se vindece mai repede. Pastele cu steroizi pot ameliora durerea si imflamatia. Topicele trebuie aplicate zilnic direct pe afta pentru a reduce iritatia prin alimentatie si periaj.
Anumite boli sunt asociate cu aparitia frecventa de afte bucale: boala Crohn, boala celiaca, boala Bechcet, lupusul eritematos sistemic si infectia HIV/SIDA.
Patogenie
Etiologia aftelor nu este clara. Acestea pot fi manifestarea unor boli de etiologii diferite. Aftele nu par a fi infectioase, contagioase sau transmise sexual. Mecanismele imune par a juca un rol la persoanele predispuse genetic.
Factorii predispozanti descoperiti includ:
Simptome si diagnostic
Diagnosticul aftelor este predominant clinic. Pacientii descriu un stadiu prodromal cu senzatie de arsura la locul de aparitie a aftei cu 1-2 zile inainte. Pacientii cu afte recurente mentioneaza factori precipitanti cum ar fi trauma locala sau hipersensibilitatea. Este importanta de stiut virsta la care a debutat prima afta, deoarece acestea debuteaza dupa pubertate, iar ulcerele herpetiforme sunt rare la copii. Trebuie notata dimensiunea, numarul si durata acestora.
Aftele bucale recurente se impart in trei categorii:
Caracteristicele ulcerelor aftoase minore (ulcerele Mikulicz) cuprind:
Caracteristicile ulcerelor aftoase majore (ulcerele Sutton, periadenita mucosa necrotica recurenta) includ:
Caracteristicile ulcerelor herpetiforme cuprind:
Restul muocoasei este normala, semnele vitale sunt normale. Evidentele clinice ale deshidratarii pot include scaderea in greutate, tahicardia, hipotensiunea, extremitati reci, umplere capilara intirziata, fontanela deprimata, membrane mucoase uscate, turgorul pielii scazut sau scaderea umectarii axilare.
Caracteristicile tegumentului trebuie sa fie normale, dar in sindromul Bechcet, eritemul multiform, boala mina-picior-gura, infectia herpex simplex, lichem plan, sindromul dulciurilor, lupus, varicela sau variola poate fi prezent si eritemul.
Diagnostic
Tratament
In cele mai multe cazuri evolutia naturala este spre vindecare spontana. Totusi unii pacienti prezinta episoade de recurenta care tin citiva ani. Pentru acesti pacienti este indicat tratamentul daca discomfortul este semnificativ. Reducerea durerii si duratei ulcerarii sunt tintele tratamentului. Studiile au demonstarat eficacitatea topicelor corticosteroidice si a antimicrobienelor.
Factorii predispozanti trebuie corectati sau evitati. Pacientele care relateaza aparitia de afte in timpul menstruatiei poate benefici de supresia ovulatiei prin contraceptie cu progesteron.
Topicele se regasesc sub forma de:
Corticosteroizii topici ramin terapia cea mai importanta. Poate fi utilizat un spectru larg de corticosteroizi. Acestia reduc simptomele dar nu si rata recurentei ulcerelor.
Cele mai folosite preparate sunt urmatoarele:
Preparatele de hidrocortizon si triamcinolona sunt populare deoarece nu determina supresie adrenala semnificativa. Betametazona, fluocinonide, fluticasone, clobetasol sunt mai potente si eficiente dar prezinta ca efect edvers supresia adrenala si predispozitia la candidoza.
Tetraciclinele topice pot reduce severitatea ulceratiei dar nu afecteaza recurenta: doxiciclina capsule de 100 mg dizolvate in 10 ml de apa si administrate ca apa de gura pentru 3 minute sau tetraciclina 500mg si nicotinamida 500 mg administrata de 4 ori pe zi poate reduce dureata ulceratiei. Tetraciclinele trebuie evitate la copii mai mici de 12 ani.
Apa de gura cu gluconat de clorhexidina reduce severitatea si durerea.
Agentii antiinflamatori pot fi de ajutor. Se folosesc agenti topici cum ar fi benzidamina si amlexanox.
Daca ulcerele sunt mici si putine sunt de ajuns doar anestetice locale: lidocaina, benzocaina. Anestezicele injectate local pot fi necesare pacientilor cu dureri severe. Tabletele mucoadezive care elibereaza ulei de citrice si sare de magneziu ca si penicilina G topica s-au dovedit eficiente pentru reducerea durerii si scaderea timpului de vindecare fara efecte adverse.
Thalidomida a fost eficienta la aftele care nu raspund la tratament din stomatita aftoasa di boala Bechcet, desi efectele secundare sunt problematice.
Daca aftele nu raspund la topice poate fi necesara imunomodularea sistemica. Agentii sistemici includ: colchicina, prednisonul, azatioprina si thalidomida.
Se recomanda:
Fumatul. S-a evidentiat o relatie intre fumat si reducerea recurentei aftelor. Intrun studiu efectuat incidenta aftelor era mai redusa la persoanele care fumau. Tabacul poate creste keratinizarea mucoasei care isi descreste succebilitatea la ulcerare. Nicotina, o substanta solubila local, poate juca un rol in prevenirea aftelor. Subiectii experimentelor au prezentat un rebaund al aparitiei aftelor dupa ce au stopat fumatul. Aceste descoperiri nu justifica si nu recomanda utilizarea fumatului sau a nicotinei pentru a controla conditia patologica.
Unii pacienti nu raspund la terapiile farmacologice topice sau sistemice.
Terapia laser este una dintre cele mai intrigante tratamente. Studiile arata ca acesta amelioreaza durerea imediat, accelereaza vindecarea si reduce recurenta.
Terapia cu ultrasunete aplicata de doua ori pe zi are un beneficiu modest. Aplicarea de nitrat de argint promoveaza modificarea leziunii intro arsura. Unele studii arata scaderea durerii, dar nici unul scurtarea perioadei de vindecare.
O alta terapie este biopsierea leziunilor. Cind aftele sunt biopsiate leziunea se modifica dintrun mediata imun in una traumatica. Se crede ca aceste leziuni traumatice sunt mai putin dureroase si se vindeca mai repede decit afetle tipice.
Complicatiile aftelor orale recurente cuprind:
