Ectropionul

Ectropionul reprezinta rasfrangerea in afara a marginii libere a pleoapei cu imposibilitatea ocluziei fantei palpebrale si expunerii conjunctivei tarsale. Aceasta are drept consecinta uscarea si dezepitelizarea corneei cu aparitia keratitei lagoftalmice, hipertrofierea conjunctivei si epifora- curgerea lacrimilor pe obraz datorita pierderii contactului punctului lacrimal cu lacul lacrimal. Patogenic se disting urmatoarele forme: ectropion congenital, cicatriceal, spastic, paralitic si senil.
 

Ectropionul congenital este rar si aproape asimptomatic nenecesitand tratament.
 

Ectropionul cicatriceal apare in urma unor traumatisme, arsuri grave, dupa diverse infectii si interventii chirurgicale.

Tratamentul consta in refacerea pleoapei prin inlocuirea tesuturilor lipsa cu grefe libere sau plastii prin alunecare.
Ectropionul paralitic este produs de paralizia nervului facial si apare doar la pleoapa inferioara. In scop terapeutic se indica utilizarea unor lentile cu “camera umeda”, administrarea locala de lubrifianti, tarsorafie laterala.
 

Ectropionul spastic apare mai frecvent la copii in urma inflamatiilor cronice ale pleoapelor. Indepartarea cauzelor duce la vindecare.
 

Ectropionul senil este cauzat de scaderea tonicitatii muschilor retractori ai pleoapei inferioare si orbicular.
 

Aparitia epiforei determina pacientul sa-si stearga lacrimile dinspre unghiul intern spre cel extern ceea ce accentueaza pozitia vicioasa a pleoapei.
 

Tratamentul este chirurgical si urmareste scurtarea orizontala a pleoapei.