
Diverticulii reprezinta hernierea(proeminenta) mucoasei peretelui colonului prin musculatura acestuia. Peretele colonului este format din 4 tunici dispuse concentric,care de la interior spre exterior sunt: mucoasa,submucoasa,musculara si seroasa. Diverticulii sunt pungi formate din pliurile mucoasei peretelui intestinal.Marimea lor variaza de la cea a unui bob de mei pana la marimea unei cirese.
Diverticuloza se defineste prin prezenta unui numar variabil (in medie 5 - 20) de diverticuli la nivelul peretelui tubului digestiv.Deobicei, aceasta boala nu provoaca simptome.
Diverticulii sunt extrem de frecventi si prevalenta creste cu varsta. Intr-adevar, este raspandita in randul persoanelor peste 60 de ani si in tarile industrializate (unde afecteaza mai mult de 50% din populatie, probabil datorita unui regim alimentar sarac in fibre). Diverticuloza colonica apare foarte rar inaintea varstei de 30 ani, creste cu varsta si este intalnita la mai mult de 50% din persoanele peste 70 de ani.
Diverticulii apar in special la nivelul colonului sigmoid,dar deobicei nu este singurul atins. In 80% din cazuri diverticulii intereseaza colonul sigmoid,colonul descendent si chiar colonul transvers. In 15% din cazuri diverticuloza afecteaza intreg colonul.Colonul este format din patru segmente:colon ascendent,colon transvers,colon descendent si colon sigmoid.
Mecanismul de aparitie a diverticulilor nu este pe deplin inteles. Se considera ca hipertrofia (ingrosarea) musculaturii intestinale creaza zone de hiperpresiune(presiune inalta) in interiorul lumenului colonului. Alte teorii considera ca spasmele musculare sau contractia nesincrona a musculaturii intestinale contribuie la cresterea presiunii in interiorul lumenului colonului. Datorita hiperpresiunii, mucoasa este impinsa prin musculatura peretelui intestinal,rezultand diverticulii. Zonele interesate sunt in special cele cu musculatura slabita,cum ar fi zonele unde vasele sanguine patrund in peretele colonului. Hipertrofia musculara este predominanta la nivelul sigmoidului,de aceea diverticulii apar in special la nivelul colonului sigmoid. La persoanele in varsta,mucoasa intestinala este mult mai fragila;acesta este ,probabil, motivul pentru care diverticulii apar mai frecvent la persoanele in varsta.
Potrivit unei teorii populare, exista o cavitate situata la nivelul mucoasei care functioneaza ca o supapa. Aceasta va permite gazelor intestinale sa patrunda,iar tesutul se va umfla ca un balon.
Factori de risc:
Principalul factor de risc este dieta deficitara in fibre alimentare (din legume si in special din cereale), precum si excesul de zahar.
Deshidratarea,constipatia si dieta saraca in fibre determina spasme ale musculaturii colonice care determina cresterea presiunii in interiorul colonului. Fibrele alimentare determina retinerea apei in bolul fecal,astfel acesta va trece mai usor prin tubul digestive (fibre alimentare solubile sau insolubile).Un regim alimentar fara fibre necesita un efort suplimentar din partea musculaturii intestinale pentru a elimina materiile fecale (scaunul) ,ceea ce favorizeaza hipertrofia musculaturii intestinale.
Alti factori de risc sunt:un regim alimentar cu continut ridicat in grasime si afectiuni ale tesutului conjunctiv care pot provoca slabiciunea peretelui colonic (cum ar fi sindromul Marfan).
Simptome:
Boala este adesea latenta (nu da nici un simptom),doar 20% din pacienti au manifestari clinice. Manifestarile clinice sunt:
Complicatii:
Diagnostic
Cel mai usor mod de a diagnostica diverticuloza este cu ajutorul radiografiei baritate. Examenul se practica cu ajutorul baritei (hidroxid de bariu), o substanta groasa, opaca la radiatiile X ,care este introdusa in intestinul gros cu ajutorul unei clisme. Acest examen permite sa se vada starea peretilor.
O alta tehnica de diagnostic este colonoscopia.Colonoscopia este cel mai utilizat test diagnostic. Acest examen se face cu ajutorul unui endoscop ( un tub subtire, flexibil, cu un mic aparat de fotografiat la capat).
Colonoscopul va fi introdus usor in rect si se va inainta usor prin intestinul gros.Medicul poate introduce o periuta prin colonoscop pentru a colecta mostre de tesuturi (biopsie) de la acest nivel.
Rar diagnosticul de diverticuloza se stabileste cu ajutorul radiografiei abdominale simple,CT(computer tomografia) si MRI (rezonanta magnetica nucleara).
Analizele sanguine pot arata leucocitoza (cresterea leucocitelor) si VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) normala.
Examenul clinic este de cele mai multe ori normal,uneori apare sensibilitate la palparea fosei iliace stangi.
Diagnosticul diferential
Tratament
De cele mai multe ori nu este nevoie de tratament. Hidratarea corecta (3 l de lichide pentru barbati si de 2,2 l pentru femei), cresterea continutului de fibra din dieta (se recomanda 20-35 grame de fibra in fiecare zi), evitati alcoolul si fumatul (irita mucoasa intestinala),scadeti in greutate( dacă sunteti supraponderali), faceti exercitii fizice moderate si eliminarea factorilor care duc la constipatie ajuta la scaderea frecventei aparitiei de diverticuli noi si reduce riscul de complicatii (rupere sau inflamatie). Suplimentele de fibre alimentare sunt de mare ajutor in cazul in dieta este incorecta.
Se recomanda reducerea consumului de carne si grasimi (unt, margarina, uleiuri vegetale, maioneza, sosurile, prajelile, produsele fast-food, branzeturile grase).
Alimentele cu continut crescut in fibre alimentare sunt :tarate(45g/100g de aliment), fasole uscata(35g/100g de aliment),seminte de mac(21g/100g de aliment), mazare (12g / 100g de aliment), arahide(11,5g/100g de aliment), linte, susan, conopida, soia (10,5g/ 100g de aliment), faina integrala de grau (10g/100g de aliment), migdale, alune, nuci (8,5g/100g de aliment), morcovi, radacini de patrunjel(8g/100g de aliment), hrean (7,5g/100g de aliment), coacaze, zmeura, paine integrala, seminte de floarea soarelui, fulgi de orz (6,5g/100g de aliment),spanac, tomate (6g/100g de aliment).
Se considera ca floricelele de porumb, semintele de floarea-soarelui, semintele de dovleac, semintele de chimen si semintele de susan sunt nocive pentru persoanele cu aceasta boala.
La pacientii cu diverticuloza unele medicamente ar trebui sa fie utilizate cu prudenta: corticosteroizii (riscul de perforatie si abces) si anticoagulantele (risc de hemoragie).
Tratamentul chirurgical este destinat tratamentului complicatiilor diverticulozei.