Entropionul

Entropionul reprezinta orientarea marginii libere a pleoapei spre interior astfel incat malpozitia cililor irita permanent corneea. Dupa mecanismul de producere exista trei forme clinice: congenital, cicatriceal si spastic.
 

Entropionul congenital este cauzat de modificari de insertie a muschiului orbicular, microftalmie si modificari congenitale ale tarsului. Se poate vindeca spontan in primele luni dupa nastere.
 

Entropionul spastic produs de spasmul muschiului orbicular datorat la randul sau apritiei unor factori iritativi locali (conjunctivita, blefarita etc)
 

Entropionul cicatriceal apare dupa vindecarea cicatriceala a unor traumatisme si arsuri sau poate fi provocat de boli infectioase (trahom, herpes) sau autoimune (pemfigoidul cicatriceal).

Simptomatologia este dominata de lacrimare si senzatia de usturime provocate de contactul permanent dintre cili si cornee. La inspectie se observa pozitia anormala a pleoapei, conjunctiva congestionata si chiar mici eroziuni ale corneei care prezinta riscul suprainfectiei.

Tratamentul in cazurile mai usoare de entropion spastic indepartarea bolii cauzatoare este suficienta, eventual insotita de fixarea pleoapei in pozitie normala cu benzi de leucoplast. In entropionul sever se impune tratamentul chirurgical care consta in excizarea unei portiuni din pleoapa avand drept consecinta crearea unei tractiuni asupra marginii libere. In cazul entropionului cicatriceal post arsuri trebuie avuta in vedere si reconstructia estetica a regiunii.