Patologii:

Vederea bună - este condiţia cea mai importantă pentru o viață deplină a fiecărui copil. Potrivit statisticii Ministerului Sănătăţii, în ultimii 10-15 ani a crescut numărul copiilor care suferă de diverse boli de ochi : miopie, hipermetropie, strabism, astigmatism, ambliopie .
Capacitatea de a vedea bine lumea înconjurătoare este foarte importantă pentru copil. Pentru cei mici cel mai important lucru este ca sistemul vizual să evoluaze în mod corect. La adolescenți apar alte probleme: sarcini grele la şcoală care provoca oboseala vizuală, ce poate duce la boli grave.


Oftalmologii reamintesc părinţilor - cu cît mai devreme se începe soluţionarea problemelor de vedere, cu atît mai multe şanse apar pentru a obţine un rezultat mai bun în tratamentul sistemului vizual . În copilărie este foarte flexibil și mai uşor de influenţat , este mult mai susceptibil decît la adulţi. Cu toate acestea situaţia se schimbă, principalul lucru este  să fiţi atenţi la momentul oportun!
Dezvoltarea funcţională a vederei începe imediat după naştere şi durează pînă la 12-14 ani. În copilărie este cel mai ușor de a trata conservativ majoritatea patologiilor oculare fără a recurge la intervenţii chirurgicale. Cu toate acestea, acest lucru necesită un diagnostic şi tratament timpuriu . Adesea depinde foarte mult de ceea cînd boala este depistată și tratată pentru ca șansele de succes pot dispărea foarte rapid. Nu trebuie să aşteptaţi pînă cînd problema „ascunsă" va deveni evidentă ! Consultați un specialist și veți putea fi siguri că vederea copilului se dezvoltă în mod corespunzător.

La Clinica Oftalmologică "Oculus Prim" aveți posibilitatea de a face un consult în ceea ce privește diagnosticul stabilit, pronosticul medical  al stării globilor oculari și tratamentul patologiei date . Programul individual de tratament la clinica "Oculus Prim" se elaborează pentru fiecare pacient în parte , se ține cont de vîrsta , caracterul şi modul de viaţă a fiecărei persoane. 
În cadrul clinicii "Oculus Prim" activeaza medici oftalmologi cu o vastă experienţă de lucru in domeniul oftamologic și în special cu  cu copiii , avînd cele mai moderne metode de diagnostic și tratament.


Dezvoltarea funcţiilor vizuale la copii

Sistemul vizual al copilului deja de la naştere posedă unele reflexe vizuale - reacţie directă şi concomitentă a pupilelor la lumină, reacția intermitentă de mișcare a ochilor și capului spre sursa de lumină, o încercare de a urmări un obiect în mişcare. Odata cu creşterea copilului treptat se dezvoltă şi se perfectează celelalte funcţii vizuale.

Sensibilitate la lumină

Sensibilitatea la lumină apare imediat după naştere. Din primele zile ale vieţii lumina are un efect stimulator asupra dezvoltării sistemului vizual ca un întreg şi serveşte drept bază pentru formarea funcţiilor vizuale. Odata cu acțiunea luminii, nou-născutul nu vede o imagine  ci apar predominant reacții neadecvate. Sensibilitatea la lumină, la nou-născuţi este redusă accentuat , deși în condiţii de adaptare la întuneric, aceasta este de 100 de ori mai mare decît pentru adaptarea la lumină . Până la sfîrşitul primelor şase luni de viaţă sensibilitatea la lumină crește semnificativ şi corespunde la două treimi din nivelul său la adulţi, abia la 12-14 ani devine aproape normală. Sensibilitate redusă la lumină la sugari se explică prin lipsa de dezvoltare a sistemului vizual, în special la nivelul retinei. Dilatarea pupilei în întuneric la ei este mai lentă decît constricția ei la lumină . Din a 2-3-a săptămînă ca rezultat al apariției reflexelor condiţionate începe activitatea mai complexă a sistemului optic.

Vederea centrală

Vederea centrală la copil apare doar în a 2- 3-a lună de viaţă. Apoi are loc o perfectare treptată -de la capacitatea de a detecta un obiect pînă la capacitatea de a-l distinge şi recunoaște. Capacitatea de a distinge obiectele simple este asigurată de un nivel corespunzător de dezvoltare a sistemului vizual, în timp ce recunoaşterea imaginilor are loc datorită dezvoltarii intelectului.
În a 4-a lună de viaţă, copilul reacţionează la prezența cuiva  şi mai devreme - în a 2-3 lună vede sînul mamei. În a 7-10 lună copilul este capabil să recunoască formele geometrice (cub, piramidă, con, sferă ) şi la al 2-3 an de viaţă distinge imagini desenate. Percepţia completă a formei obiectelor şi dezvoltarea acuității vizuale normală la copii are loc tocmai în perioada şcolară.
Acuitatea vizuală la nou-născuţi este extrem de scăzută , potrivit unui studiu acesta este 0,005-0,015. În primele luni creşte treptat pînă la 0.01-0.03. La 2 ani se ridică pînă la 0.2-0.3 şi doar la 6-7 ani (după alte surse la 10-11ani) ajunge la 0.8-1.0.

Vederea cromatică

Paralel cu dezvoltarea acuității vizuale se formează funcția de percepție a culorilor. Diverse studii clinice au arătat că abilitatea de a recunoaşte culorile apar pentru prima dată la copii în vîrsta de 2-6 luni. Distingerea culorilor începe cu percepția de roșu, însă capacitatea de a recunoaşte culorilor verde, albastru apare mai tîrziu. La vîrsta de 4 - 5 ani funcția de percepere a culorilor la copii sunt deja bine dezvoltate, dar continuă să se perfecteze.

Cîmpul vizual

Cîmpul vizual la copii în perioada preșcolară este cu aproximativ 10% mai îngust decât la adulţi. În vîrsta școlară limitele cîmpului vizual ajung la valori normale. Pata oarbă, investigată la 1m , pe verticală și orizontală la copii este cu aproximativ 2-3cm mai mare decît la adulți.

Vederea binoculară

Vederea binoculară se dezvoltă mai tîrziu decît alte funcţii vizuale. Caracteristica principală a vederii binoculare este o evaluare mai exactă a vederei stereoscopice. Se pot evidenția următoarele etape de dezvoltare a vederei stereoscopice la copii.

  • La naștere copilul nu are vedere conștientă. La lumina puternică pupila se îngustează, pleoapele se închid, capul se înclină înapoi, dar ochii lui în acelaşi timp se mișcă fără ţintă independent unul de altul.
  • Peste 2-5 săptămîni după naştere lumina puternică impune copilul să ţină ochii relativ nemişcați si sa se uite la sursa de lumină.
  • La sfîrşitul primei luni de viaţă stimularea optică a retinei periferice provoacă o mişcare reflectorie a globilor oculari, în rezultatul căreia obiectul luminos este perceput de centrul retinei. Această fixare centrală are loc la început în mod tranzitor şi numai unilateral, dar treptat, ca urmare a stimulului repetat devine stabilă şi bilaterală. Mișcarea rătăcitoare a ochilor trece în mișcare concomitentă. Se formează baza fiziologică a vederei binoculare.