Fracturile orbitei se impart in functie de mecanismul de producere in fracturi directe (cauzate de lovituri puternice la nivelul orbitei) si fracturi iradiate (indirecte pornind de la fracture de baza de craniu) .
Fracturile directe pot afecta rebordul orbitar sau peretii orbitari.
Fracturile rebordului orbitar:
Manifestarile clinice imediate cuprind durere difuza accentuata la presiune, echimoze si edem palpebral, epistaxis, epifora, ptoza. La un interval de cateva zile apar exoftalmia, diplopia si tulburari senzitive in regiunea suborbitara. Radiografia craniului este examenul de electie care pune diagnosticul. In timp pot aprea complicatii cum ar fi deformarea orbitei urmata de enoftalmie, sinuzita maxilara prin facilitarea patrunderii germenilor patogeni in sinus, leziuni ale continutului orbitei (glob ocular, nervi, muschi, vase) .
Tratamentul medical urmareste profilaxia infectiilor prin administrare de antibiotice pe cale sistemica.
Tratamentul chirurgical urmareste repunerea in pozitie normala a osului malar cu ajutorul unui croset, reconstructia planseului orbitar in cazurile cu pierdere osoasa si reinsertie musculara daca e cazul.
Fracturile peretilor orbitari:
Situatia tipica in care se produce este contuzia orbitara cu mingea de tenis care cauzeaza o crestere brusca a presiunii intraoculare. Planseul orbitei fiind mai subtire este cel care cedeaza.
Manifestarile clinice sunt numeroase si depind in mare masura de severitatea traumatismului. Pot fi observate urmatoarele semne si simptome: edem si echimoza perioculara, enoftalmie (apare dupa circa 10- 14 zile posttraumatic dupa resorbtia edemului), anestezia regiunii suborbitare (pleoapa inferioara, tegumente, dinti superiori ai hemiarcadei respective etc. ), diplopie dubla atat la privirea in sus cat si la privirea in jos, epistaxis, emfizem subcutanat periocular, hemoragii subconjunctivale, hipema si mai rar rupturi retiniene. Pentru punerea diagnosticului sunt necesare radiografia orbitara care evidentiaza hernierea continutului orbitar in sinusuri si tomografia orbitara care arata extinderea fracturii si gradul de afectare al partilor moi.
Tratamentul urmareste prevenirea aparitiei enoftalmiei si a diplopiei verticale permanente. Tehnica chirurgicala presupune reconstructia planseului cu material sintetic sau grefon osos autolog si scoaterea continutului orbitar herniat. Interventia chirurgicala se impune:1) in situatiile in care fractura cuprinde mai mult de jumatate din planseul orbitar si este insotita de diplopie persistenta si hernierea continutului orbitar si 2) in cazul in care chiar daca fractura cuprinde mai putin de jumatate din planseul orbitar dar este insotita de enoftalmie mai mare de 2 mm si diplopie precoce.
Fracturile iradiate: