Fracturile orbitei

Fracturile orbitei se impart in functie de mecanismul de producere in fracturi directe (cauzate de lovituri puternice la nivelul orbitei) si fracturi iradiate (indirecte pornind de la fracture de baza de craniu) .

Fracturile directe pot afecta rebordul orbitar sau peretii orbitari.

Fracturile rebordului orbitar:

• Fractura masivului maxilo-facial are frecventa cea mai mare. Clasificarea Le Fort dupa sediul liniilor de fractura le imparte in:
  • fractura le Fort I – linia de fractura merge din loja canina spre piramida nazala
  • fractura Le Fort II – linia de fractura merge descendent de la apofiza zigomatica pe planseul orbitei incalecand apoi piramida nazala,
  • fractura Le Fort III – linia de fractura porneste de la apofiza zigomatica se continua pe peretele extern al orbitei si fanta sfenoidala ajungand pe peretele intern al orbitei.
     

Manifestarile clinice imediate cuprind durere difuza accentuata la presiune, echimoze si edem palpebral, epistaxis, epifora, ptoza. La un interval de cateva zile apar exoftalmia, diplopia si tulburari senzitive in regiunea suborbitara. Radiografia craniului este examenul de electie care pune diagnosticul. In timp pot aprea complicatii cum ar fi deformarea orbitei urmata de enoftalmie, sinuzita maxilara prin facilitarea patrunderii germenilor patogeni in sinus, leziuni ale continutului orbitei (glob ocular, nervi, muschi, vase) .
 

Tratamentul medical urmareste profilaxia infectiilor prin administrare de antibiotice pe cale sistemica.
 

Tratamentul chirurgical urmareste repunerea in pozitie normala a osului malar cu ajutorul unui croset, reconstructia planseului orbitar in cazurile cu pierdere osoasa si reinsertie musculara daca e cazul.

• Fractura rebordului orbitar inferior este urmata deschiderea sinusului maxilar cu emfizem orbitar, diplopie, epistaxis si risc crescut de aparitie a infectiilor. Alte complicatii posibile sunt dacriocistita cronica si nevralgia suborbitara.
• Fracturi ale rebordului orbitar superior pot avea localizare in treimea externa sau in jumatatea interna. Cele din treimea externa sunt mai periculoase deoarece pot antrena luxatia sau rupture glandei lacrimale necesitand adesea extirparea acesteia. In cazul localizarii interne se pot produce lezari ale celulelor etmoidale anterioare, sinusului frontal, nervului supraorbitar sau smulgerea tendonului reflectat al oblicului mare (necesita repozitionarea acestuia) . Rasunetul clinic al acestor leziuni cuprinde nevralgia, aparitia epistaxisului si a emfizemului orbitar, diplopie si tulburari de motilitate la care se pot adauga complicatii cum ar fi supuratia sinusului frontal si licvoree.

Fracturile peretilor orbitari:

• Fractura planseului orbitar este insotita de fractura rebordului orbitar.

Situatia tipica in care se produce este contuzia orbitara cu mingea de tenis care cauzeaza o crestere brusca a presiunii intraoculare. Planseul orbitei fiind mai subtire este cel care cedeaza.

Manifestarile clinice sunt numeroase si depind in mare masura de severitatea traumatismului. Pot fi observate urmatoarele semne si simptome: edem si echimoza perioculara, enoftalmie (apare dupa circa 10- 14 zile posttraumatic dupa resorbtia edemului), anestezia regiunii suborbitare (pleoapa inferioara, tegumente, dinti superiori ai hemiarcadei respective etc. ), diplopie dubla atat la privirea in sus cat si la privirea in jos, epistaxis, emfizem subcutanat periocular, hemoragii subconjunctivale, hipema si mai rar rupturi retiniene. Pentru punerea diagnosticului sunt necesare radiografia orbitara care evidentiaza hernierea continutului orbitar in sinusuri si tomografia orbitara care arata extinderea fracturii si gradul de afectare al partilor moi.
 

Tratamentul urmareste prevenirea aparitiei enoftalmiei si a diplopiei verticale permanente. Tehnica chirurgicala presupune reconstructia planseului cu material sintetic sau grefon osos autolog si scoaterea continutului orbitar herniat. Interventia chirurgicala se impune:1) in situatiile in care fractura cuprinde mai mult de jumatate din planseul orbitar si este insotita de diplopie persistenta si hernierea continutului orbitar si 2) in cazul in care chiar daca fractura cuprinde mai putin de jumatate din planseul orbitar dar este insotita de enoftalmie mai mare de 2 mm si diplopie precoce.
 

• Fractura peretelui medial apare arareori izolata. In cast caz tratamentul se impune doar in cazul lezarii concomitente si a muschiului drept intern.
• Fractura tavanului orbitei se produce in general in urma caderii bolnavului pe un obiect ascutit. Se manifesta prin aparitia unei echimoze perioculare de aceeasi parte in prima instanta si apoi, in decurs de cateva zile, bilateral.

Fracturile iradiate:

• Fractura craniului poate iradia spre varful orbitei si produce leziuni ale nervului optic manifestate clinic prin sindromul de canal optic (pierderea reflexului fotomotor direct dar pastrarea celui consensual, amauroza, staza papilara) . Atrofia optica apare dupa un interval de 3 saptamani.
• Fractura bazei craniului determina aparitia unui tablou clinic caracteristic care cuprinde: aparitia la un interval de 3 pana la 5 zile dupa traumatism a echimozei in ochelari, emfizem palpebral, chemozis si rinoree (scurgere nazala de lichid cefalorahidian) .